Biserica de Lemn Roșia Nouă

Biserica de lemn din Roșia Nouă – Istoric, Arhitectură și Patrimoniu

Situată în comuna Petriș, județul Arad, biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dimitrie” din Roșia Nouă reprezintă un punct de referință pentru arhitectura tradițională din zona Văii Mureșului și a Munților Zarandului. Documentele și cercetările de teren ne oferă următoarele date concrete despre acest monument istoric (cod LMI AR-II-m-B-00642):

🗓️ Cronologie și Atestare Documentară

Prima dovadă a vieții religioase organizate în acest punct apare în conscripția episcopului Sinesie Jivanovici din anul 1775. La acea dată, în sat exista o biserică mai veche, cu hramul „Buna Vestire”. Această primă structură a fost demontată în anul 1810 și transportată în localitatea Șteia (județul Hunedoara), unde poate fi văzută și astăzi.

Actuala biserică din Roșia Nouă a fost ridicată imediat după plecarea celei vechi, între anii 1808 și 1811. A fost sfințită în 1811 de către protopopul Zaharia Protici al Vărădiei.

🏗️ Detalii de Construcție și Arhitectură

Edificiul este construit integral din bârne masive de stejar. Din punct de vedere tehnic, pereții sunt ridicați în sistem „blockbau” (bârne orizontale), iar îmbinările de la colțuri sunt realizate prin tehnica complexă numită „coadă de rândunică”, care asigură stabilitatea fără a fi nevoie de cuie de fier în structura de rezistență.

1. Planul: Dreptunghiular, cu o absidă a altarului de formă poligonală, nedecroșată.

2. Acoperișul: Recent restaurat, acesta este realizat din șindrilă.

3. Turnul-clopotniță: Situat deasupra pronaosului, prezintă un foișor închis și o fleșă (vârf) ascuțită. Clopotul actual a fost achiziționat în anul 1934, după ce originalul a fost rechiziționat în timpul Primului Război Mondial. Specialiștii notează că stilul turnului este mult mai arhaic decât restul navei, sugerând refolosirea unor elemente dintr-o epocă anterioară.

🎨 Tezaurul de Pictură

Interiorul a fost pictat în anul 1819 de către Nicolae de la Lupșa Mare, un zugrav călător renumit în epocă. Acesta a aplicat fâșii de pânză peste rosturile dintre bârne pentru a crea o suprafață de pictură continuă. Interesant este faptul că același meșter a pictat, câțiva ani mai târziu (1824), și biserica veche mutată la Șteia, păstrând astfel o legătură artistică între cele două lăcașuri.

🗺️ Bătrânii satului păstrează informația că actuala biserică „a fost adusă de peste deal”, cel mai probabil din zona Gurahonț sau Vața. Deși această legendă circulă oral, nu este susținută de surse scrise, iar documentele oficiale din 1808 confirmă construcția unei biserici noi pe locul actual.